De Radu Micu, realizator Oglinda Retrovizoare din 2001
(jurnalist auto din 1992)

Mi-am propus această analiză cu gândul la fericiţii care, din cel puţin 2 motive, au nevoie de o maşină: am spus că e vorba de cei care fac 18 ani şi le cumpără tata una, sau taţii care au ajuns la 50 de ani şi vor să se mai dea o tură, dacă ştiţi ce zic.
Şi ştiţi.

Ei bine, începutul a fost abrupt: încăpusem bine bine în Dacia Spring şi aveam loc şi să mă aşez pe bancheta spate, ceea ce înseamnă ceva la 100 de kg pe care le port asupră-mi. Mi-am zis că şi dacă în comportament se descurcă bine, face toţi banii. Şi se descurcă, vedeţi dovada că am condus-o, dar referitor la bani o luăm pe îndelete. Stabileşte fiecare dacă face sau nu.

Primul şoc e că avem cheie normală, de Dacie, ca să zic aşa, nici măcar mecanism care să se închidă nu au făcut. Nu are nicio logică, pentru că învârţi de cheie şi nu se simte nimic, ai tendinţa să o rupi chiar. În fine, ar fi putut face cumva, probabil că nişa d epublic trebuie să ştie că aia e cheia. Un tremur la pornire tot putea institui.

Faptul că nu există schimbător de viteze dă multora de furcă, la mine nu e cazul că sunt fan automatice tocmai pentru că nu am. Aş fi făcut-o avion dacă puneam  DSG deci m-am abţinut. Dar am dus-o la birou şi a devenit magnet, toţi au vrut să o încerce, mulţi lamentându-se că nu au ce să facă cu dreapta. Se prea obişnuiseră să schimbe viteze.

Aici fac o paranteză: nu există cutie de viteze, motorul electric funcţionează de la 0 la 20.000 de rotaţii pe minut (dacă-s mai puţine tot aia e, un benzinar se termină pe la 6.000 iar un Diesel la 3.500). Aşadar se accelerează liniar şi sună ca un troleu, iar la regim d epeste 85 de km/h devine gălăgios. Cred că trenul de rulare se aude şi aerodinamica, dar fiind făcută în China e de înţeles.

Odată ce am stabilit cu locul suficient de mare, trebuie să spun că mulţi curioşi au spus altminteri: că e totuşi mică. E doar de oraş, nu încape vorbă să se ia Spring ca unica maşină în familie. Doamna poate avea Spring, dacă stă la curte şi poate încărca… de la caz la caz. Am accelerat de câteva ori zdravăn, maşina a ţâşnit docil, dar tocmai am pierdut 2 km autonomie. Deci dacă plecăm aşa de la semafor o să avem muuulte cazuri de pana prostului. Facem pariu?

Referitor la comportament nu am ce spune, este mult peste aşteptări, la fel ca şi spaţiul disponibil. Mai mult decât suficient!

Dar bateria? Cât ţine bateria? Că despre asta nu vorbeşte nimeni. E a proprietarului de maşină, când îi scade randemantul trebuie să îşi ia alta. Bun, o va încărca mai întâi săptămânal, pe urmă din 3 în 3 zile, apoi o va face în fiecare noapte şi pe urmă ce va face? Cât va costa? Cât o va aştepta?

Că şi la bateriile maşinilor de acums chimbăm bateria cam din 2 în 3 ani, dacă ne purtăm frumos cu ea. Dar aici bateria e cam cât maşina, comparaţiile se fac greu.

Iar cireaşa de pe tort acum vine: e cam 8000 de EUR după beneficiile programului Rabla Plus, dar de anul acesta! Iar dacă o comandăm acum, vine peste 8 luni. Acuma plătim avansul de 4000 de lei şi aşteptăm. La capăt vedem, peste 4 luni, cum facem. Cine plăteşte. Că ea costă 18.550 cu accesoriile de încărcare necesare. Dar dacă guvernul nu va mai face şi la anul Rabla Plus, sau dacă va decide că 5000 de EUR e de ajuns? Sau poate 3600, dublul programului normal? Nu ştiu, nu spun că aşa va fi. Dar dacă va fi aşa? Teoretic pierdem avansul de 4000 de lei că na, maşină electrică ne-am lua cu 8000 de EUR dar cu 18.000 nu putem. Teoretic. Trebuie citit atent contractul, să nu fie şi alte belele. Că, la Spring, filozofia e alta: nu vând câte fac. Vor face câte pot să vândă! Iar cu cele făcute şi nevândute ce se va petrece?

Deci asta e, aici vă rog să faceţi fiecare planurile pe care simţiţi că trebuie să le faceţi.

Pentru mine, posesor de 2 maşini identice, vechi din 2005-2006 la care şi ţin mult, a devenit limpede. Cu un sfert din bugetul de Dacia Spring în programul Rabla Plus le fac boboc, ele oricum se ţin minunat dar le fac unele capricii de trecerea timpului şi le mai am pentru nişte ani buni. Fără discuţie. Şi atunci când una intră în service, o am pe cealaltă. Aşa e programul din 2017, dar încă nu a picat niciuna.

Cine face 18 ani are nevoie de o maşină straşnică, iar eu recomand una bună la mâna a doua. www.autoscout24.de este locul cel mai bun, sunt milioane de maşini, va trebui să găsiţi una potrivită, să trimiteţi pe cineva să o verifice, să o vadă, să o testeze şi pe urmă mergeţi acolo One Way, să o luaţi, înmatriculaţi temporar şi să veniţi acasă cu ea.

Cine ţine musai la o maşină nouă trebuie să ţină cont că sunt acum extrem de accesorizate, au mii de senzori şi ăştia pică repede. Sunt mărci care oferă exclusiv hibride, sunt Mild Hibride, adică nu asigură prpulsia, doar o asistă. Deci nu puteţi rula electric, oricât de încet aţi merge, la accelerare aveţi un plus de putere din partea motorului electric. Nu recomand. E mai scumpă, chiar dacă, teoretic, sunt avantaje de impozit. Cât e impozitul pe o maşină de 1996 cmc? Dar pe unul de 1L? Fiecare îşi face calculele.

Există la Toyota hibride veritabile (nu doar la ei, desigur, eu despre ele ştiu şi într-a colo m-aş fi dus să văd). Un C-HR hibrid e pe la 20.000 EUR pe site-ul german invocat (eu nu recomand achiziţionarea unui model rulat din România decât dacă l-a folosit un prieten docil, iar la capitolul electric nici nu e sarcina lui să epuizeze bateria). Un hibrid autentic e 30-40 de mii şi chiar mai mult, e prea scump. Am pornit de la o maşină de buget, de 15-18 mii, la care Spring s-a băgat în faţă cu 8.000.

A-l folosi la drum lung nu se impune. A-l încărca în oraş de asemenea, nu face. Posibilitatea de a se “strica” bateria în timp e mare şi pare logică. Plus că se mai duc războaie pentru ţiţei, ultim dată când am verificat nu se terminaseră. Iar în Afganistan miza a fost verde, nu albastră. Dacă, iarăşi, ştiţi ce zic. Presupun că ştiţi.

Deci le rostogolim pe cele pe care le avem sau cele cu care convieţuim, ca-n America. Ăsta e modelul american!